contramarş

CONTRAMÁRŞ, contramarşuri, s.m. Marşul pe care îl face o trupă când îşi schimbă direcţia; evoluţia unei coloane care îşi schimbă frontul. – Din fr. contremarche.

Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX '98



contramárş s. n., pl. contramárşuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONTRAMÁRŞ contramarşuri n. Marş sau manevră executată de o unitate militară, când îşi schimbă direcţia sau frontul. /<fr. contremarche

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONTRAMÁRŞ s.n. Marş al unei armate făcut în sens contrar celui în care s-a mers la început. [cf. fr. contremarche].

Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DN



CONTRAMÁRŞ s. n. 1. marş al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele şi de sens contrar. (< fr. contremarche)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN