- contemplator
- CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s.m.şi f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.Trimis de IoanSoleriu, 15.06.2004. Sursa: DEX '98CONTEMPLATÓR adj. v. visător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecontemplatór s. m., pl. contemplatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTEMPLAT//ÓR contemplatoroáre (contemplatoróri, contemplatoroáre) m. şi f. Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieţii. /<fr. contemplateur, lat. contemplatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [cf. fr. contemplateur, lat. contemplator].Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DNCONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.