conlucrare

conlucrare
CONLUCRÁRE, conlucrări, s.f. Acţiunea de a conlucra; colaborare. – v. conlucra.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CONLUCRÁRE s. v. colaborare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conlucráre s. f. → lucrare
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

CONLUCRÁRE s.f. Acţiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cooperare — COOPERÁRE, cooperări, s.f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperaţie (1); conlucrare. – v. coopera. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  COOPERÁRE s. v. colaborare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cooperáre s.… …   Dicționar Român

  • colaborare — COLABORÁRE, colaborări, s.f. Acţiunea de a colabora şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr o contribuţie efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – v. colabora. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004.… …   Dicționar Român

  • interoperativitate — INTEROPERATIVITÁTE s. f. conlucrare între forţele armate ale mai multor ţări. (< inter1 + operativitate) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”