- confident
- CONFIDÉNT, -Ă, confidenţi, -te, s.m. şi f. Persoană căreia i se fac confidenţe; p. ext. prieten. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis.Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98CONFIDÉNT s. 1. intim, (înv.) tainic. (confident al domni-torului.) 2. părtaş. (Îl face confident al gândurilor ei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconfidént s. m., pl. confidénţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONFIDÉN//T confidenttă (confidentţi, confidentte) m. şi f. Persoană aflată în relaţii confidenţiale; per-soană care deţine o confidenţă. /<fr. confident, lat. confidens, confidentntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONFIDÉNT, -Ă s.m. şi f. Cel căruia i se fac confidenţe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidenţe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârşească. [cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONFIDÉNT, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i se fac confidenţe. 2. personaj convenţional în teatru, căruia un erou îi face confidenţe, permiţând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< fr. confident, lat. confidens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.