- conector
- CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care conectează, care leagă. 2. s.n. Piesă cu ajutorul căreia se stabileşte o legătură conectivă. 3. s.n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur.Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98CONECTÓR s. v. operator logic.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconectór adj. m., (mat.) s. m., pl. conectóri; f. sg. şi pl. conectoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficconectór (aparat) s. n., pl. conectoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONECT//ÓR1 conectoroáre (conectoróri, conectoroáre) Care conectează; care uneşte diferite elemente; conectiv. /<fr. connecteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONECT//ÓR2 conectoroáre n. tehn. Dispozitiv care stabileşte legătura între părţile unui sistem; aparat de conectare. conector electric. /<fr. connecteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONECTÓR, -OÁRE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabileşte o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur)Trimis de raduborza, 13.09.2007. Sursa: MDNCONECTÓR, -OÁRE adj. Care conectează. // s.n. 1. (log.) Conectiv. 2. Aparat, mecanism etc. care face, care stabileşte o legătură. [< fr. connecteur].Trimis de LauraGellner, 11.04.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.