concitaţie

concitáţie s. f., g.-d. art. concitáţiei; pl. concitáţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONCITÁŢIE s.f. (Liv.) 1. Excitare. 2. Răscoală, tulburare, nelinişte. [< lat. concitatio].

Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN



CONCITÁŢIE s. f. 1. excitaţie. 2. răscoală, tulburare, nelinişte. (<lat. concitatio)

Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN