comuniant

COMUNIÁNT, -Ă, comunianţi, -te, s.m. şi f. Persoană care primeşte comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



comuniánt s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primeşte comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

Trimis de LauraGellner, 05.04.2006. Sursa: DN



COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primeşte, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)

Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN



COMUNIÁNT, -Ă s.m. şi f. Cel care primeşte comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN