complementarism

COMPLEMENTARÍSM s.n. (fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme.

Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98



complementarísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMPLEMENTARÍSM s.n. Teză fundamentală a empirismului logic, constând în aşezarea alături, în cadrul aceleiaşi concepţii, a două metafizici tradiţionale în istoria gnoseologiei, empirismul şi logicismul, prin reducerea fenomenului la percepţii şi a esenţei la termenul în care şi prin care se formează noţiunea. [cf. fr. complémentarisme].

Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN



COMPLEMENTARÍSM s. n. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiaşi concepţii, a două metafizici tradiţionale în istoria gnoseologiei, empirismul şi logicismul, prin reducerea fenomenului la percepţii şi a esenţei la termenul în/prin care se formează noţiunea. (< fr. complémentarisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN