comitent

comitent: COMITÉNT, -Ă, comitenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care încredinţează cuiva un mandat prin care îl împuterniceşte să săvârşească anumite acte sub controlul său şi după directivele sale. – Din it. committente, lat, commitens, -ntis.

Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

comitént s. m., pl. comiténţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COMITÉN//T comitentţi m. Persoană care înmânează cuiva un mandat prin care se acordă dreptul la anumite acţiuni juridice. /<it. committente, lat. commitens, comitentntis

Trimis de siveco, 06.02.2008. Sursa: NODEX

COMITÉNT, -Ă s.m. şi f. Cel care încredinţează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germ. Kommitent, cf. it. commettente].

Trimis de LauraGellner, 19.12.2007. Sursa: DN

COMITÉNT, -Ă s. m. f. cel care încredinţează unui comisionar efectuarea unor operaţii comerciale sau financiare în contul său. (<germ. Kommitent, it. commettente)

Trimis de raduborza, 22.09.2006. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

comitent — co|mi|tent Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
POMPILUS — fabulante Apolioniô, apud Athenaeum, l. 7. c. 7. nauta fuit vel piscator Icarius, in piscem sui nominis conversus: quod commentum ex mira piscis huius erga navigantes affectione originem traxisse, docet Voss. de or. et progr. Idolol. l. 4. c. 48 … Hofmann J. Lexicon universale
comite — COMÍTE1, comít, vb. III. tranz. A face, a înfăptui, a săvârşi (o faptă rea). – Din lat. committere. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÓMITE2, comiţi, s.m. (înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, itis … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias