ciublă

ciúblă, ciúble, s.f. (reg.) vas de pământ spart la gură; zebeleş.

Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR



ciúblă (-le), s.f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicaţii.

Trimis de blaurb, 23.04.2007. Sursa: DER