cireaşe

cireáşe (-éşi), s.f. – Fructul cireşului. – Mr. ţeriaşă, megl. cireaşcă. lat. cerĕsia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Éléments, 33; Puşcariu 338; Candrea-Dens., 358; REW 1823; DAR; Graur, rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57); cf. it. ciliegia (abruz. cerásce, cerase), prov. cereiza, fr. cerise, sp. cereza, port. cereja, alb. kjèrši (Meyer 224). Der. cireş (mr. ţireşiu, megl. ţireş), s.m. (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al lat. cerasius, vulg. *ceresius; cireşar, s.m. (vînzător de cireşe; luna iunie); cireşel, s.m. (luna iunie); cireşiu, adj. (roşu ca cireaşa). bg. čereša, pe care Conev 48 îl consideră greşit drept etimon al rom., provine cu siguranţă din rom. (direct din lat. după Mladenov 682).

Trimis de blaurb, 19.04.2007. Sursa: DER