- cicatrice
- CICATRÍCE, cicatrice, s.f. Urmă (formată din ţesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.Trimis de viorelgrosu, 04.01.2005. Sursa: DEX '98CICATRÍCE s. (med.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. şi reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas o cicatrice de la plagă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecicatríce s. f. (sil. -tri-), art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei; pl. cicatríceTrimis de siveco, 24.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficCICATRÍC//E cicatricei f. 1) Urmă lăsată pe piele de o rană. 2) fig. Urmă lăsată de o suferinţă morală, de o durere mare. [G.-D. cicatricei] /<lat. cicatrix, cicatriceicis, fr. cicatriceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCICATRÍCE s.f. Semn, urmă care rămâne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].Trimis de LauraGellner, 25.03.2006. Sursa: DNcicatríce (-ci), s.f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.Trimis de blaurb, 03.04.2007. Sursa: DERCICATRÍCE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.