chirăit

CHIRĂÍT, chirăituri, s.n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – v. chirăi.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



chirăít s. n., pl. chirăíturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic