chelar — CHELÁR, chelari, s.m. Persoană care deţinea cheile cămării sau pivniţei şi care administra proviziile unei gospodării boiereşti. – Din sl. kelarŭ. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHELÁR s. pivnicer. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
chelăreasă — CHELĂREÁSĂ, chelărese, s.f. Soţia chelarului; femeie care îndeplinea funcţia de chelar; chelăriţă. – Chelar + suf. easă. Trimis de valeriu, 10.04.2009. Sursa: DEX 98 chelăreásă s. f., g. d. art. chelărései; pl. chelărése Trimis de siveco, 11.12 … Dicționar Român
cămară — CĂMÁRĂ, cămări, s.f. 1. Încăpere mică în care se păstrează alimente. 2. (înv.) Cameră, odaie. ♢ Cămară domnească = (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova): a) totalitatea veniturilor domniei, provenite din vămi, ocne şi impozite… … Dicționar Român
cămărăşiţă — CĂMĂRĂŞÍŢĂ, cămărăşiţe, s.f. 1. Soţia cămăraşului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriţă, menajeră. – Cămăraş + suf. iţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cămărăşíţă s. f., g. d. art. cămărăşíţei; pl. cămărăşíţe Trimis de… … Dicționar Român