- cercurel
- CERCURÉL cercurele, s.n. (Mai ales la pl.) Cerculeţ (2). – Cerc + suf. -el.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98cercurél s. n., pl. cercuréleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
cercurel
Look at other dictionaries:
cerculeţ — CERCULÉŢ, cerculeţe, s.n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercuşor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. uleţ. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX … Dicționar Român
