caustobiolit

CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s.n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



caustobiolít s. n. (sil. ca-us-, -bi-o-), pl. caustobiolíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CAUSTOBIOLÍT n. Rocă de origine organică cu proprietatea de a arde. [Sil. ca-us-, -bi-o-] /<germ. Kaustobiolithe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viaţă, lithos – piatră].

Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN



CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN