casaţiune

casaţiúne (muz.) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. casaţiúnii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CASAŢIÚNE¹ s.f. Piesă instrumentală asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marş. [< germ. Kassation, it. cassazione].

Trimis de LauraGellner, 02.12.2004. Sursa: DN



CASAŢIÚNE² s.f. 1. v. casaţie. 2. (jur.) Anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului. 3. (cont.) Totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CASAŢIÚNE¹ s. f. compoziţie pentru orchestră sau formaţie de cameră asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marş, în aer liber. (< germ. Kassation, it. cassazione)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CASAŢIÚNE² s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN