ablefarie

ablefaríe s. f. lipsa congenitală a pleoapelor. (< fr. ablépharie)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



ABLEFARÍE, ablefarii, s.f. Malformaţie congenitală caracterizată prin absenţa parţială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ablefaríe s. f. (sil. -ble-), art. ablefaría, g.-d. art. ablefaríei; pl. ablefaríi, art. ablefaríile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ABLEFARÍE f. med. Anomalie congenitală constând în lipsa totală sau parţială a pleoapelor. [Sil. a-ble-] /<fr. ablépharie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ABLEFARÍE s.f. (med.) Anomalie congenitală, caracterizată prin lipsa parţială sau totală a pleoapelor. [gen. -iei. / < fr. ablépharie, cf. gr. ablepharos – fără pleoape].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN