- bulgar
- BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. pl. Populaţie turcică, aşezată la sfârşitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bulgariei. 3. adj. Care aparţine Bulgariei sau populaţiei ei, privitor la Bulgaria sau la populaţia ei; bulgăresc. + (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BULGÁR adj. v. bulgăresc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebulgár s. m., adj. m., pl. bulgári; f. sg. bulgáră, pl. bulgáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBULGÁR1 bulgară (bulgari, bulgare) Care aparţine Bulgariei sau populaţiei ei; din Bulgaria. /<sl. bugarinuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBULGÁR2 bulgară (bulgari, bulgare) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bulgariei sau este originară din Bulgaria. /<sl. bugarinuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbulgár (bulgári), s.m. – Locuitor din Bulgaria. Mr. vurgar. sl. bulgarinŭ, de unde provin şi bg. bulgarin, sb., cr. bugar, rus. bulgar, mag. bolgár (Cihac, II, 33). – Der. bulgăresc, adj. (bulgar); bulgăreşte, adv. (ca bulgarii); bulgărime, s.f. (colectivitate de bulgari); bulgărism, s.n. (împrumut lingvistic din bulgară); bulgărie, s.f. (grădină), nume care se explică prin ocupaţia predilectă a bulgarilor care trăiesc în Munt. şi Mold.; bulgări, vb. (Mold., a se ocupa cu cultivarea zarzavaturilor); bulgariu, s.n. (înv., piele tăbăcită), din tc. bulgari.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.