brănui

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente şi impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – et. nec.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



brănuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 brănuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. brănuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic