brăcuire

BRĂCUÍRE, brăcuiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a brăcui. – v. brăcui.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



brăcuíre s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic