- ţarcă
- ŢÁRCĂ, ţărci, s.f. 1. (ornit.) Coţofană. ♢ expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) ţarcă = a fi limbut, a vorbi mult şi fără rost. A sta ca ţarca în par = a fi gata de plecare. 2. fig. (depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbeşte mult. – Din magh. szarka.Trimis de zorzonel, 05.06.2003. Sursa: DEX '98ŢÁRCĂ s. v. coţofană, gura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţárcă s. f., g.-d. art. ţărcii; pl. ţărciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢÁRCĂ ţărci f. 1) pop. Pasăre sedentară, de talie medie, cu aripi scurte şi coadă lungă, cu penaj alb-negru foarte gălăgioasă şi hrăpăreaţă; coţofană. 2) fig. peior. Femeie guralivă. [G.-D. tărcii] /<ung. szarkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţárcă (-ţắrci), s.f. – Coţofană (Pica caudata). Mag. szarka, din sl. svraka (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 429; Gáldi, Dict., 165), cf. slov. sraka, rus. soroka. În Trans. şi Mold.Trimis de blaurb, 24.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.