- şănţurel
- ŞĂNŢURÉL, şănţurele, s.n. Şănţuleţ. – Sanţ + suf. -urel.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98şănţurél s. n., pl. şănţuréleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
şănţurel
Look at other dictionaries:
şănţuleţ — ŞĂNŢULÉŢ, şănţuleţe, s.n. Diminutiv al lui şanţ; şănţişor, şănţurel. – Şanţ + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞĂNŢULÉŢ s. şănţişor, (rar) şănţuc, şănţuşor, (înv.) şănţuţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
