- şăncălui
- şăncăluí, şăncăluiésc, vb. IV (reg.) a înşela, a amăgi.Trimis de blaurb, 05.02.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
şăncălui
Look at other dictionaries:
şăncăluire — ŞĂNCĂLUÍRE s. f. v. şăncălui. [DAR] Trimis de gall, 10.03.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
şăncăluit — ŞĂNCĂLUÍT adj. v. şăncălui. [DAR] Trimis de gall, 10.03.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
