- şurlui
- şurluí, şurluiesc şi şurlui, v. IV (reg.) 1. (despre vase, duşumele) a curăţa frecând cu nisip, cu o perie etc. 2. (fig.; despre persoane) a mustra. 3. (în forma şurui) a zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuţit. 4. (în forma şurui) a merge târând încălţămintea. 5. (despre roţile unui vehicul) a împiedica. 6. (despre un teren cultivat cu viţă de vie) a prăşi a doua oară. 7. (despre un teren cultivat cu porumb; în forma şirăli) a prăşi cu prăşitoarea.Trimis de claudia, 19.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.