ştrăpăţui

ştrăpăţuí, ştrăpăţuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărţui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.

Trimis de blaurb, 23.02.2007. Sursa: DAR