ştrăifui

ştrăifuí, ştrăifuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ştrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buştenilor. 2. (despre buşteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracţiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ştrofui; despre cai) a bate din picioare.

Trimis de blaurb, 23.02.2007. Sursa: DAR