ştopleag

ştopleág s. n., pl. ştoplége

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ştopleág, ştoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; ţeapă, ghimpe, şteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafaţa pământului după tăiere.

Trimis de blaurb, 23.02.2007. Sursa: DAR