şpriţuire

ŞPRIŢUÍRE¹, şpriţuiri, s.f. Acţiunea de a se şpriţui¹ şi rezultatul ei. – v. şpriţui¹.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ŞPRIŢUÍRE², şpriţuiri, s.f. Acţiunea de a şpriţui² şi rezultatul ei. – v. şpriţui².

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



şpriţuíre s. f., g.-d. art. şpriţuírii; pl. şpriţuíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic