bretea

BRETEÁ, bretele, s.f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecţionat din două fâşii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată şi în spate de pantaloni pentru a-i susţine. 2. Fâşie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susţine pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



breteá (la îmbrăcăminte) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRET//EÁ breteaéle f. 1) Fiecare dintre cele două bande înguste de material textil, aplicate la unele obiecte de îmbrăcăminte pentru a le susţine pe umeri. 2) la pl. Piesă vestimentară, în special bărbătească, constând din două fâşii înguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni şi petrecute peste umeri pentru a-i susţine. [art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRETEÁ s.f. (La pl.) Bandă petrecută peste umăr, care susţine o greutate oarecare, pantalonii etc. [pl. -ele. / cf. fr. bretelle].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BRETEÁ s. f. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susţine pantalonii etc. (< fr. bretelle)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN