brecie

BRÉCIE s.f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colţuroase de dimensiuni mari şi ciment de natură sedimentară sau eruptivă. – Din germ. Breccie.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



brécie s. f. (sil. -ci-e), art. brécia (sil. -ci-a), g.-d. art. bréciei; pl. brécii, art. bréciile (sil.-ci-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRÉCI//E breciei f. geol. Rocă sedimentară tare, constituită din bucăţi colţuroase de alte roci sau minerale dure. [art. brecia; G.-D. breciei; Sil. -ci-e] /<germ. Breccie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRÉCIE s.f. Rocă sedimentară tare, constituită din bucăţi colţuroase de minerale sau roci dure. [gen. -iei. / < germ. Breccie, it. breccia – pietriş].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BRÉCIE s. f. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotişurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure. (< germ. Breccie, it. breccia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN