şnuruit

ŞNURUÍT², -Ă, şnuruiţi, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu şnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) Împodobit cu şnur (1). – v. şnurui.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



ŞNURUÍT¹ s.n. Şnuruire. – v. şnurui.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



ŞNURUÍT adj. (Transilv.) şinorit. (Registru şnuruit.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



şnuruít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic