- breb
- BREB, brebi, s.m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară şi în ţara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BREB s. v. biber, castor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebreb s. m., pl. brebiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbreb (brébi), s.m. – Castor. sl. bebrŭ, bebrĭ şi de asemenea bibrŭ, bobrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac, II, 28; DAR); cf. rus. bobrĭ, pol. bóbr, ceh. bobr, cr. breber. După Miklosich, Fremdw., 77, espe un cuvînt împrumutat de sl. din vreo limbă străină, ceea ce l-a determinat pe Philippide, Principii, 140, să creadă că slavii îl împrumutaseră din rom.; totuşi, după Berneker 44, este cuvînt indo-european, normal în sl. Der. din rom. plecîndu-se de la lat. fiber, propusă odinioară de Diez, I, 63 şi reluată de Koerting 1291 şi de Philippide, fusese deja respinsă de Cihac, I, 29 şi Densusianu, rom., XXXIII, 275 şi Hlr., 98. cf. breabăn.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
