şenătău

şenătău¹, şenătáie, s.n. (reg.) manşetă la anumite modele de ie, de obicei împodobită cu cusături din fir.

Trimis de blaurb, 06.02.2007. Sursa: DAR



şenătău², şenătáie, s.n. (reg.) şir de cartofi scoşi din pământ şi lăsaţi pe ogor.

Trimis de blaurb, 06.02.2007. Sursa: DAR