şedea

ŞEDEÁ, şed, vb. II. intranz. 1. A se afla aşezat pe ceva; a sta jos. ♢ expr. A şedea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător şi îngrijorat; a fi grăbit să plece. A şedea pe comoară = a fi foarte bogat şi zgârcit. 2. A lua loc, a se aşeza. ♦ A se opri din mers aşezându-se; a poposi. ♦ (De obicei la imperativ sau în construcţii negative) A avea astâmpăr, a fi liniştit. Şezi locului ! 3. A sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situaţie sau poziţie; a nu se mişca din locul sau din poziţia ocupată. ♢ expr. A şedea la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) şedea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult. A şedea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezenţa sa sau cu prea multe insistenţe. A şedea cu mâinile în sân (sau încrucişate, la brâu, cu braţele încrucişate etc) = a nu face, a nu întreprinde nimic. A şedea strâmb şi a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu francheţe; a recunoaşte adevărul. 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc). ♦ (Rar; despre obiecte) A se afla aşezat sau depozitat într-un loc. 5. A avea locuinţa, domiciliul undeva; a locui, a domicilia. 6. (În expr.) A(-i) şedea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi aşa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. 7. A se afla într-o anumită situaţie (în raport cu ceva sau cu cineva). 8. A nu face nimic, a nu avea nici o ocupaţie. Şade toată ziua. – lat. sedere.

Trimis de LauraGellner, 28.04.2004. Sursa: DEX '98



A şedea ≠ a lucra

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ŞEDEÁ vb. 1. a sta. (şedea pe o bancă.) 2. v. aşeza. 3. v. poposi. 4. v. locui. 5. v. veni. 6. v. sta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şedeá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şed, 3 sg. şáde, 1 pl. şedém; conj. prez. 3 sg. şi pl. şádă, part. şezút

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ŞEDEÁ şed intranz. 1) (despre fiinţe) A fi aşezat (pe ceva); a sta jos. A şedea pe o bancă. ♢ Şezi locului, şezi binişor (sau cuminte)! astâmpără-te! fii cuminte! A şedea la masă a lua masa. 2) A se afla într-o anumită poziţie sau stare. ♢ A şedea la (sau de) vorbă a vorbi. A şedea pe capul cuiva a deranja cu insistenţele, cu durata vizitei etc. A-i şedea cuiva (ceva) la inimă a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de îmbrăcăminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ♢ A şedea cu mâinile în sân a nu face nimic. /<lat. sedere

Trimis de siveco, 21.04.2007. Sursa: NODEX



şedeá (-d, şezút), vb. – 1. A fi aşezat, a ocupa un loc, a sta. – 2. A se aşeza, a lua loc, a se pune. – 3. A se instala, a trăi, a locui. – 4. A sta, a rămîne, a se stabili pentru un timp. – 5. A sta liniştit, a se odihni, a se reface. – 6. A fi inactiv, a sta cu mîinile încrucişate. – 7. A conveni, a se potrivi. – 8. A se aşeza bine sau rău, a se adapta. – Mr. şed, şidzui, şideare; megl. şǒd, şădzui, şăderi, istr. şed, şezut. lat. sēdēre (Puşcariu 1576; REW 7780), cf. it. sedere, prov. sezer, fr. seoir, cat. seure, sp., port. seer. Deşi este clar diferit de a sta, se confundă vulgar cu el, cf. stai jos (corect şezi), ostenită de lunga şedere în picioare (I. Teodoreanu). Se conjugă şed › (şez), şezi, şade (Mold. şede), să şadă (› să şază). cf. aşeza, şes. Der. cuşedea, vb. (a conveni, a sta), cu cu- expresiv (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; DAR); şedere, s.f. (oprire, rămînere, rezidenţă); şedinţă, s.f., din fr. séance adaptat la şedea; şezător, adj. (locuitor, rezident); şezătoare, s.f. (petrecere, serată, adunare); şezut, s.n. (rezidenţă, domiciliu; sediu; dos, fund), mr. şidzut. Der. neol. sedentar, adj., din fr. sédentaire; sediment, s.n.; sedimenta, vb., din fr. sédimenter; sediu, s.n., din it. sede, cf. asediu; sesiune, s.f., din lat. sessionem (sec. XIX).

Trimis de blaurb, 03.12.2008. Sursa: DER