şansonetă

ŞANSONÉTĂ, şansonete, s.f. Scurtă compoziţie muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conţinut liric sau glumeţ (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



şansonétă s. f., pl. şansonéte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞANSONÉT//Ă şansonetăe f. Cântec francez de proporţii reduse, cu conţinut liric ori satiric. /<fr. chansonnette

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ŞANSONÉTĂ s.f. Melodie scurtă pentru voce, cu conţinut vesel (uneori frivol). [< fr. chansonnette].

Trimis de LauraGellner, 25.05.2007. Sursa: DN



ŞANSONÉTĂ s. f. cântec francez de muzică uşoară, de origine populară, cu caracter sentimental sau satiric. (< fr. chansonnette)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



şansonétă (şansonéte), s.f. – Scurtă compoziţie muzicală vocală. fr. chansonette. Aceleiaşi familii din fr. chanter, aparţin şantan, s.n. (tavernă, bodegă, cabaret), din fr. café-chantant şi şanteză, s.f. (cîntăreaţă de local); şanticler, s.n. (arg., lucru preţios, rafinament, obiect excelent), din fr. chanteclair, probabil datorat modei lansată de comedia lui Rostand (cf. Ioradan, BF, IV, 192); şantaj, s.n., din fr. chantage; şantajist, s.m. (persoană care şantajează).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER