înţărcui

ÎNŢĂRCUÍ, înţărcuiesc, vb. IV. tranz. A înconjura cu un ţarc. – În + ţarc + suf. -ui.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



înţărcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţărcuiésc, imperf. 3 sg. înţărcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţărcuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic