înţepuşa

înţepuşá vb., ind. prez. 1 sg. înţepuşéz, 3 sg. şi pl. înţepuşeáză, 1 pl. înţepuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţepuşéze; ger. înţepuşând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



înţepuşá, înţepuşéz, vb. I (reg.) 1. a împunge cu ţepuşa. 2. a împunge gura sacului, spre a-l lega, a lega sacul. 3. (fig.; despre părul capului) a se ridica în sus, a se scula, a se face măciucă. 4. (refl.) a lua o atitudine dârză în faţa cuiva, a se înţepeni (în faţa cuiva).

Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DAR