învărnici

învărnicí, învărnicésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii.

Trimis de blaurb, 26.12.2007. Sursa: DAR



învărnicí (învărnicésc, învărnicít), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăţi. sb. vernik "prieten", apropiat de văr prin etimologie populară (Puşcariu, Dacor., VII, 123; DAR).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER