invergare — v. tr. [der. di verga, col pref. in 1] (io invérgo, tu invérghi, ecc.). (marin.) [introdurre un cavo di rinforzo in un alloggiamento: i. una vela ] ▶◀ Ⓖ fissare, inferire. ◀▶ sferire, Ⓖ slacciare … Enciclopedia Italiana
invergare — 1in·ver·gà·re v.tr. (io invérgo) TS tess. eseguire l invergatura {{line}} {{/line}} DATA: av. 1406. ETIMO: der. di verga con 1in e 1 are. 2in·ver·gà·re v.tr. (io invérgo) TS mar. → inferire {{line}} {{/line}} DATA: 1868. ETIMO: dal fr. enverguer … Dizionario italiano
înverga — ÎNVERGÁ, învérg, vb. I. tranz. (mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din it. invergare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNVERGÁ vb. I. tr. (mar.) A fixa pânza pe o vergă. [P.i. învérg. / cf. it … Dicționar Român
inferire — v. tr. [dal lat. inferre portare dentro; arrecare, concludere ] (io inferisco, tu inferisci, ecc.; pass. rem. infèrsi, inferisti, ecc. nel sign. 1; inferìi, ecc. nei sign. 2 e 3; part. pass. infèrto nel sign. 1, inferito negli altri). 1. a.… … Enciclopedia Italiana