întreguleţ

ÎNTREGULÉŢ, întreguleţi, adj. (fam., întărind pe "întreg") Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleţ.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



întreguléţ adj. m., pl. întreguléţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic