întrebuinţare

întrebuinţare
ÎNTREBUINŢÁRE, întrebuinţări, s.f. Acţiunea de a întrebuinţa şi rezultatul ei; folosire. – v. întrebuinţa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Întrebuinţare ≠ neîntrebuinţare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTREBUINŢÁRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. folosinţă. 4. v. purtare. 5. practicare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întrebuinţáre s. f. (sil. -bu-in-), g.-d. art. întrebuinţării; pl. întrebuinţări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • destinaţie — DESTINÁŢIE, destinaţii, s.f. 1. Întrebuinţare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  DESTINÁŢIE s.… …   Dicționar Român

  • uz — UZ, uzuri, s.n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuinţare, folosire; folosinţă. ♢ loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ♢ expr. Scos (sau ieşit) din uz = care nu (se) mai foloseşte. 2. spec. (jur.) Dreptul de a se… …   Dicționar Român

  • consumptibil — CONSUMPTÍBIL, Ă, consumptibili, e, adj. (Jur (juridic).; despre bunuri) Care dispare sau care îşi schimbă substanţa de la prima întrebuinţare. – Din fr. consomptible. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  consumptíbil adj. m. (sil. sump ) …   Dicționar Român

  • monolingvism — MONOLINGVÍSM s.n. Întrebuinţare a unei singure limbi (cea maternă) de către acelaşi individ sau acelaşi grup social. – Din fr. monolinguisme. Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX 98  monolingvísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • toci — TOCI2 s.n. Numele unui joc de cărţi. ♦ Cuvânt care marchează o greşeală în acest joc. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TOCÍ1, tocesc, vb.IV. 1. tranz. şi refl. A face sau a deveni mai puţin ascuţit, mai puţin tăios; a (se)… …   Dicționar Român

  • uza — UZÁ, uzez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuinţare îndelungată). ♦ refl. fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ refl. fig. (Despre cuvinte, construcţii, figuri de stil) …   Dicționar Român

  • abuz — abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ abuz de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; abuz de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii… …   Dicționar Român

  • celuloză — CELULÓZĂ s.f. Substanţă organică din care sunt alcătuiţi pereţii celulari ai plantelor şi care are o largă întrebuinţare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose. Trimis de valeriu, 03 …   Dicționar Român

  • consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… …   Dicționar Român

  • grandilocvenţă — GRANDILOCVÉNŢĂ s.f. (livr.) Întrebuinţare afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRANDILOCVÉNŢĂ s. v. afectare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”