Dicționar Român. 2013.
inveterat — INVETERÁT adj. v. incorigibil, înrăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime inveterát (învechit) adj. m., pl. inveteráţi; f. sg. inveterátă, pl. inveteráte … Dicționar Român
încuibat — ÎNCUIBÁT, Ă, încuibaţi, te, adj. Care s a stabilit, s a vârât (nedorit şi nepoftit) într un loc. ♦ fig. Pătruns adânc, înrădăcinat. – v. încuiba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCUIBÁT adj. înrădăcinat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
batolit — BATOLÍT, batoliţi, s.m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarţei Pământului. – Din fr. batholite. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 batolít s. m., pl. batolíţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
încetăţenit — ÎNCETĂŢENÍT, Ă, încetăţeniţi, te, adj. Care s a înrădăcinat, care s a statornicit. – v. încetăţeni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
îndătinat — ÎNDĂTINÁT, Ă, îndătinaţi, te, adj. Care a devenit o datină; înrădăcinat. ♦ (Despre oameni) Deprins, obişnuit (cu ceva). [var.: îndatinát, ă adj.] – v. îndătina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
înveterat — INVETERÁT, Ă, inveteraţi, te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [var.: înveterát, ă adj.] – Din fr. invétéré. cf. lat. i n v e t e r a t u s, it. i n v e t e r a t o. Trimis de… … Dicționar Român
