înjurare

înjurare: ÎNJURÁRE, înjurări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) înjura. – v. înjura.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNJURÁRE s. v. înjurătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înjuráre s. f., g.-d. art. înjurării; pl. înjurări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

înjura — ÎNJURÁ, înjúr, vb. I. tranz., intranz. şi refl., recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. – lat. injuriare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNJURÁ vb. a drăcui, a ocărî, (livr.) a invectiva, ( … Dicționar Român
înjurătură — ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s.f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNJURĂTÚRĂ s. (livr.) imprecaţie, invectivă, (rar) înjurare, (pop.) ocară, sudalmă, suduială,… … Dicționar Român
injure — (v.) mid 15c., do an injustice to, dishonor, probably a back formation from INJURY (Cf. injury), or else from M.Fr. injuriier, from L. injurare. Injury also served as a verb (late 15c.). Related: Injured; injuring … Etymology dictionary

Academic Dictionaries and Encyclopedias