box

BOX¹ s.n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete şi cu o creastă de sinuozităţi, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BOX² s.n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecţionează feţe de încălţăminte şi diverse obiecte de marochinărie. – Din fr. box[-calf].

Trimis de valeriu, 24.12.2007. Sursa: DEX '98



BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuşi, (rar) pugilat, pugilistică.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



BOX s. v. buldog, mops.

Trimis de siveco, 22.10.2007. Sursa: Sinonime



box (câine buldog) s. m., pl. bocşi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



box (piele de bovine, sport) s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



box (armă) s. n., pl. bóxuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BOX¹ n. Gen de luptă sportivă între doi atleţi care se bat cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale, respectând strict anumite reguli; pugilism. /<fr. boxe, engl. box

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BOX² n. Piele de bovine special tăbăcită, folosită pentru confecţionarea feţelor la încălţăminte. /<fr., engl. box

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BOX¹ s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. [pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BOX² s.n. Piele de viţel special tăbăcită, din care se fac pantofi, ghete etc. [pl. -xuri. / < engl., fr. box-calf].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



box s.m. – Piele de viţel. engl. box calf, de la o marcă de piele americană, pe la 1890, care reprezenta un viţel (calf) într-o ladă (box). Acelaşi cuvînt engl., prin intermediul fr. boxe, a dat în rom. boxă, s.f. (compartiment).

Trimis de blaurb, 22.10.2006. Sursa: DER



box s.m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s.m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

Trimis de blaurb, 22.10.2006. Sursa: DER



BOX¹ s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. (< fr. boxe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



BOX² s. n. piele de viţel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc. (< engl. box/-calf/)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN