- înfocăciune
- înfocăciúne s.f. (înv.) aprindere, înfocătură.Trimis de blaurb, 12.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… … Dicționar Român
înfocătură — înfocătúră s.f. (înv.) aprindere, înfocăciune. Trimis de blaurb, 12.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român