îndrăcire

îndrăcire
ÎNDRĂCÍRE s.f. (Rar) Stare de (extremă) iritare; furie. – v. îndrăci.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNDRĂCÍRE s. v. furie, înverşunare, mânie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndrăcíre s. f., g.-d. art. îndrăcírii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • furie — FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [acc …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”