- încunjur
- ÎNCÚNJUR s.n. v. înconjur.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
încunjur
Look at other dictionaries:
înconjur — ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s.n. Ocol, ocolire. ♢ loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe faţă; de a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [acc. şi; inconjúr. – … Dicționar Român
