- împroprietări
- ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuinţe. [pr.: -pri-e-] – În + proprietar.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98împroprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împroprietăreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPROPRIETĂR//Í împroprietăriésc tranz. (persoane) A înzestra cu o proprietate; a face să devină proprietar. împroprietări ţăranii cu pământ. [Sil. îm-pro-pri-e-] /în + proprietarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNÎMPROPRIETĂRÍ vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.