- îmbutelia
- îmbuteliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îmbuteliéz, 3 sg. şi pl. îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (sil. -li-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMBUTELI//Á îmbuteliaéz tranz. (substanţe lichide sau gazoase) A turna în butelii (sau în alte recipiente), închizând ermetic. [Sil. -li-a] /în + butelieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎMBUTELIÁ vb. I. tr. A trage (un lichid) în sticle; a încărca buteliile (cu gaze lichefiate). [pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger, -iind. / < fr. embouteiller].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNÎMBUTELIÁ vb. tr. a trage (un lichid) în sticle; a încărca butelii. (după fr. embouteiller)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.